Putini oameni îsi pot imagina astazi ca Timisoara, orasul atat de pasnic, de tolerant si linistitor prin comportamentul locuitorilor sai, a fost în urma cu jumatate de mileniu un important centru politic, strategic si militar. Cronicari, învatati, scriitori din diverse medii europene, calatori strainiIpotetica cetate din secolul XIVcare i-au strabatut hotarul descriu orasul si cetatea medievala cu interes, iar uneori cu admiratie. Micul orasel din apropierea Timisului, strajuit, însa, de o puternica fortificatie ridicata de mesterii italieni, a stat vreme de cateva veacuri în atentia contemporanilor, a patruns în constiinta lumii medievale prin importanta strategica si capacitatea de rezistenta la asediile fortelor dusmane.Asediul Timisoarei - anul 1596 Cronicarul turc Mustafa Gelalzade, capetenie militara care a participat la repetatele incursiuni otomane în teritoriile românesti, nota ca la mijlocul secolului al XVI lea Timisoara "era o cetate pizmuita, cea mai însemnata si cea mai puternica dintre toate cetatile tarii Transilvaniei.

Fortaretele, bisericile si turnurile sale erau aparate de apele si mlastinile din jur. Întariturile sale erau puternic înarmate […] Timisoara, care era în mâna dusmanului, trecea drept unul din orasele cele mai însemnate din tara ghiaurilor". Cronicarul mentionat nu omite sa precizeze ca, din motivele aratate, Timisoara "era dorita de toti sultanii". Ca o "cetate foarte tare" este perceputa Timisoara, în anul 1517 si de Stefan Taurinus, vicarul catolic al episcopului Transilvaniei. O sugestiva descriere ne-a lasatTimisoara in anul 1650italianul Asconio Centorio în lucrarea Commentarii della guerra den Transilvania: Timisoara era înconjurata de râul Themes de la care a primit numele. Jumatate din ea "e înconjurata de un zid facut de pamânt si lemn în forma bastioanelor, de partea aceea are mari lagune si santuri cu apa si mlastini adânci si care o fac în acele parti atât de tare, încât în nici un fel nu poate fi taiata, nici de artilerie batuta, nici macar asediata. Cealalta jumatate e fortificata de un zid facut din blocuri de piatra, dupa sistemul antic". Violenta si cucerirea orasului si cetatii justifica aprecierile formulate de contemporanii secolului al XVI lea.

Mândri ca au pus stapânire pe Timisoara, cronicarii turci descriu pe larg înversunarea luptelor si dârza rezistenta a aparatorilor. Mehmed - Pasa Kuciuk Nisandji, seful cancelariei Sultanului noteaza ca aparatorii s-au luptat atât de tare "încât sagetile se revarsau asemenea potopului, iar tunurile s-au înrosit de atâta tras". Timp de 25 de zile au continuat luptele în iuliTimisoara in anl 1665e 1552, ne relateaza acelasi Mustafa Gelalzade. O armata uriasa de 160.000 de oameni asedia o cetate aparata doar de câteva mii de crestini. Este distrus Turnul de apa într-o vreme când arsita devenise dogoritoare. Spre a evita alte pierderi umane, comandantul garnizoanei accepta încetarea luptelor. Îi este promisa trecerea libera a trupei crestine si civililor din oras. Ahmed - Pasa, comandantul turc îsi calca promisiunea facuta sub juramânt si macelareste pe ultimii aparatori. Cronicarul otoman Muhieddin va consemna episodul, în stilul obisnuit al istoriografilor turci: "Napustindu-se asupra ghiaurilor, i-au trecut pe toti prin taisul sabiei si n-a scapat macar un suflet" . Ranit grav, Stefan de Loscnez, comandantul garnizoanei, este adus în fata lui Ahmed - Pasa si decapitat. Orasul este apoi pradat, devastat, bisericile crestine sunt transformate în geamii musulmane, clopotele aruncate din turnuri.De acum, timp de 164 de ani, istoria Timisoarei se scurge pe alt fagas. Devenit resedinta de pasalâc turcesc, Timisoara va fi unul dintre cele mai importante centre ale stapânirii otomane în aceasta parte a Europei.Cetatea Timisoarei in secolul al XVII-leaÎn tot acest timp a ramas neîncetat în constiinta contemporanilor, care i-au remarcat mereu însemnatatea.

Lumea crestina europeana continua sa o aprecieze si sa o mentioneze în scrierile vremii. Nuntiul papal Visconti este sfatuit, printr-o scrisoare din 26 aprilie 1596, sa intervina pe lânga principele Transilvaniei, Sigismund Bathory, ca sa cucereasca Timisoara, caci "cucerirea ei ar baga spaima în dusmani". Importanta si pozitia strategica a Timisoarei explica planurile lui Mihai Viteazul de a o cuceri si integra în frontul luptei sale antiotomane. Ioan Darahi, nobil român din Satu Mare, secretarul interimar si talmaciul lui Mihai Viteazul în Transilvania, face urmatoarea precizare: "Umbla zvonul îndeobste ca Mihai Voda a hotarât ca de cum se va întoarce din Moldova va împresura Timisoara". Preocuparea de a stapâni puternica cetate din câmpia banateana nu trebuie sa ne surprinda. Timisoara juca în acele vremuri rolul de pivot în strategia otomana de pastrare a dominatiei asupra Pustei ungare si a tarilor Române. În acest mod era perceputa Timisoara de cronicarii, învatatii si factorii politici sau militari otomani în secolul al XVII lea. Istoricul turc Mehmed Rasid Aga considera asezarea ca "digul granitei islamice si lacatulCetatea Timisoarei in secolul al XVII-leatarii Românesti si al Moldovei, precum si altor tinuturi aflate de partea cealalta a Dunarii". Din aceasta perspectiva trebuie înteleasa preocuparea de a mentiona în scrieri si documente importanta Timisoarei medievale.