Catedrala Episcopala romano-catolica (Domul)
A fost realizata în doua etape: a) 1736-1754, când s-a ridicat partea principalii a edificiului; b) 1755-1774, când s-a finalizat constructia si efectuat decoratia interioara. Piatra de temelie se pune la 6 august 1736, iar inaugurarea are loc în 7 septembrie 1754. Conducatorii lucrarilor au fost Kaspar Dissel; Johann Lechner; Al. Stein1ein; Theodor Kostka. Planul este în forma de cruce dubla. Se compune din: o nava centrala, flancata de altarele plasate în nivele create de rezalitul grupurilor de pilastri; altarul principal semicircular; transeptul; galeria corului; sacristiile; un mic edicul. Plastica exterioara este sobra, robusta, marcata de: doua turnuri; de linii c1are de articulare; decoratii sculpturale la ancadramentele ferestrelor; fatade laterale ritmate de pilastri, cu capitele ionice etc. Interiorul este simplu, dar foarte expresiv prin detaliile decorative si policromia celor noua altare alcatuite din marmura si figuri aurite. Altarul principal al Trinitatii este opera sculptorului Josef Ressler si a aurarului Anton Bossin. Pictura apartine lui Michael Unterberger si J. Schoph. În ansamblul ei, Catedrala este un remarcabil monument de arhitectura si arta baroca.

Catedrala Episcopiei ortodoxe sârbe (Piata Unirii)
În anul 1728, vechea Biserica episcopala ortodoxa, probabil din lemn, a fost distrusa de incendiu. Între anii 1745-1748 este construita o noua Catedrala, din caramida, în forma specifica a edificiilor de cult ortodox. Turnurile (doua) au fost zidite în anii 1791-1792. Avea, initial, ?arpant? de lemn si acoperis din sindrila. Fatadele laterale sunt articulate pe verticala prin grupuri de pilastri. Iconostasul este sculptat de Mihailo Janici; iar cele 52 icoane sunt pictate de Constantin Daniel, între anii 1834-1843.
Galerie foto - Biserica Ortodoxa Sarba

Sinagoga Maura din Fabric
Dupa unele izvoare piatra de temelie a fost pusa in octombrie 1841. Stilul arhitectural al constructiei este ecletic, prezentand printre altele si elemente decorative maure.

Biserica piaristilor
Este ridicata de Ordinul Piarist, ca Biserica pentru elevii de la Gimnaziul Piarist, construit în anii 1908-1909. Proiectul a fost elaborat de L. Szekely. Sfintirea Bisericii are loc la 27 ianuarie 1912, fara ca finisarea sa fie încheiata. Este alcatuita dintr-o singura nava, pe un plan central, avand transept scurt si o absida boltita. Apartine stilului neomaghiar, combinat cu elemente de arhitectura bizantina. Interiorul este simplu.

Biserica romano-catolica (Piata Balcescu)
A fost ridicata între anii 1912-1919; arhitect A. Salkovics. Edificiu monumental, în stil neogotic; cuprinde cinci altare sculptate în lemn de F. StufIesser (Tirol). Cladirea impune prin: simetria arhitectonica, supletea turnurilor, dimensionarea armonioasa a spatiului interior si valoarea artistica a decoratiei religioase.

Catedrala Mitropolitana a Banatului
Proiectul construirii Catedralei este elaborat de arh. Ion Traianescu si avizat în 1935 de Comisia Monumentelor Istorice. Piatra fundamentala, însotita de un act comemorativ, sunt puse la 20 decembrie 1936. Lucrarile încep cu consolidarea terenului, prin introducerea a 1186 piloni din beton armat,lungi de 7,5m,peste care s-a turnat o placa de beton în suprafata de 1560 mp .Conducerea tehnica o detin ing.D.Marcusiing. V.Ganea. Edificiulare o înaltime de 83,6 m ; un plan în forma de cruce,în care sunt combinate armonios elementele de arhitectura bizantina cu cele din arhitectura veche româneasca. Exteriorul, alcatuit din caramida rosie,impresioneaza prin monumentalitate,simetrie si echilibru. Cele 11 turnuri, care domina acoperisul, sunt acoperite cu tigla zmaltuita, combinata în figuri decorative tipic românesti. Crucile sunt din bronz aurit, cu lanturi si paftale aurite. Cele trei intrari se afla sub portice de piatra. Coloanele, ramele ferestrelor, soclul, treptele sunt din piatra naturala. Clopotele (sapte) au fost armonizate de Sabin Dragoi si alcatuiesc un perfect aranjament sonor,printre cele mai reusite în România.Pictura "in fresco"a fost realizata de Atanasie Demian si degaja un profund sentiment de evlavie spirituala. Sculptura, în somptuosul stil bizantin, este bogat ornamentata si foarte expresiva; a fost lucrata de Stefan Gajo. Padimentul este pardosit cu placi în mozaic, dupa un desen stabilit de Catul Bogdan, care ofera imaginea cilimurilor banatene.Cupola mare,cu bolti în stil moldovenesc,contine arcuri diagonale suprapuse,îngaduind ridicarea ei laînaltimea de 52m. Lucrarile de tâmplarie sunt admirabil realizate de Traian Novac. Boltile, în stil bizantin, cilindrice si sferice, balcoanele laterale ofera interiorului imaginea de armonie si echilibru, de piosenie si reculegere. Prin maretia si compozitia sa arhitectonica, Catedrala Mitropolitana ortodoxa a devenit un simbol al spiritului Timisoarei, al întelegerii si conlucrarii interumane. A fost sfintita la 6 octombrie 1946,în prezenta ctitorului Catedralei ,M.S.Regele Mihai I de România.

Castelul Huniade (Muzeul Banatului)
Construit, în forma initiala, între anii 1307-1315; resedinta Regelui Carol Robert între 1315-1323; reconstruit de Iancu de Hunedoara între 1443-1447; bombardat în 1552; 1716; 1849; arsenal si cazarma în secolele XVIII-XIX; reconstruit si modificat în 1855-1856; restaurat în 1902-1903; cazarma în perioada interbelica; muzeu din 1947-1948. Include diverse elemente de arhitectura (romanica, gotica etc.) Într-o aripa se mai pastreaza boltile originale, cu muchiile de factura preromanica.

Cazarma Transilvania
A fost construita între anii 1719-1732. Avea un front stradal de 483 m, fiind considerata cladirea cea mai lunga din Europa sud-estica. A suferit repetate modificari, dar a ramas un monument prioritar si emblematic al Timisoarei, pâna în anii 1961-1965, când este demolata.

Primaria Veche
S-a ridicat între anii 1731-1734, pe locul unei bai turcesti; arhitect Petro Del Bonzo. Pe frontispiciu s-a asezat, la inaugurare, stema orasului: o poarta deschisa între doua tumuri de cetate si o fortificatie de palisade. Re facuta în 1782; bombardata în 1849; refacuta dupa 1850; renovata în 1935. A suferit multiple modificari în arhitectura initiala. Fatada simetrica, cuprinde elemente de omamentatie baroca si renascentina; o suita de arcade, care confera edificiului o sobra eleganta.

Palatul Baroc
Existent în anul 1733; extins în anul 1754. Initial, adaposteste Oficiul Minier si Caseria Militara; din 1754 devine resedinta presedintelui civil al Banatului; între 1779-1849 este resedinta oficiala a comitatului; între 1849-1860 sediul guvernatorului Banatului Timisan si Voivodinei; din 1860 resedinta comitatului; al prefecturii în anii interbelici etc. Din 1984 este reamenajat ca Muzeu de Arta. Ornamentatia initiala a fost baroca, mult alterata si distrusa de modificarile ulterioare. Ofera efecte arhitectonice deosebite prin portalurile baroce; monumentalitate; dispunerea ferestrelor si a pilastrilor, care marcheaza fatada pe toata înaltimea.

Monumentul Sfintei Treimi
Monumentul Sf.Treime Realizat în 1740, montat între 1755-1758 în Piata Unirii. Este ridicat ca multumire spirituala pentru sfârsitul molimei din 1738-1739. Monumentul, în forma de obelisc, este asezat pe un piedestal îmbogatit cu statui de sfinti. În partea inferioara a soclului se afla basoreliefuri cu scene din timpul ciumei.

Monumentul Sf.Ioan Nepomuk
Monumentul Sf.Ioan Nepomuk (Sfanta Maria).Realizat în 1756, în stil baroc, de sculptorii F. Blin si E. Wasserburger. Figura centrala a sculpturii este Sf. Nepomuk, deasupra caruia este amplasata Sf. Maria, tinând în mâna flori de crin, simbol al neprihanirii. Este ridicat în amintirea ciumei din anii 1738-1739. Se afla în Piata Libertatii.

Teatrul National
De la înfiintare pâna în prezent, strategia repertoriala a teatrului a resimtit rigorile timpului istoric. Cu firesti aproximari, istoria teatrului poate fi împartita în sase perioade distincte:
Perioada 1945-1956. Este dominant programul de "culturalizare a maselor" prin mijloace teatrale si parateatrale. Ca orientare a optiunii repertoriale este distinct interesul pentru dramaturgia rusa si sovietica, dar si pentru reprezentarea dramaturgiei locale. Valoarea ofertei culturale a teatrului creste începând cu stagiunea 1949-1950, când colectivul artistic este îmbogatit cu actori profesionisti de valoare: Stefan Braborescu, Dem. Moruzan, Jenny Moruzan, artisti emeriti, Gheorghe Damian, Elena Radulescu etc. În 1949 Teatrul Muncitoresc al Poporului din Timisoara devine Teatru de Stat.
Perioada 1956 - 1970 este considerata cea mai fertila din istoria teatrului, condus în acest timp de actorul Gheorghe Leahu, artist emerit. Creatia nationala - clasica si contemporana - domina programul repertorial al teatrului, sunt puse în circuitul teatral texte importante, înca nejucate, din dramaturgia lui Lucian Blaga, Liviu Rebreanu etc. Tendinta teatrului de a accede la conditia unui teatru de repertoriu în deceniul 1960-70 este subliniata si prin reprezentarea marii dramaturgii universale, de la Racine si Shakespeare pâna la Jean-Paul Sartre sau Maxwell Anderson. Aceasta perioada a cunoscut spectacole antologice prin excelenta valorii lor artistice, datorate unor regizori importanti ai teatrului românesc, angajati ai teatrului în acest interval de timp: Dan Nasta, Ion Maximilian, Horea Popescu, Mircea Marosin, Iannis Veakis, Aureliu Manea si altii, unor scenografi de exceptie: Eugen Trucinschi, Horia Popescu, Elena Patrascanu Veakis etc., precum si unor actori de prestigiu ai scenei românesti: Dan Nasta, Dem. Moruzan, Jenny Moruzan, artisti emeriti, Dinu Gherasim, Vasile Cosma, Marina Basta, Vasile Cretoiu, artist emerit, Stefan Iordanescu, artist emerit, Gheorghe Leahu, artist emerit, Gilda Marinescu, Anca Ionica Neculce etc. Momentul de vârf al perioadei 1956-70 l-a constituit intervalul 1960-64. Au fost ani marcati de preocuparea creatorilor de a descifra sensurile operei dramatice, îndrazneala a solutiilor regizorale, cautare a unor forme spectaculare inedite, expresive, în cadrul Studioului experimental Studioul 172.